Undergroundul muzical ar trebui sa fie doar despre melanjul de stiluri, despre muzică altfel, despre nișe și cotloane de subgenuri și despre mesaje sociale și foarte personale. Din păcate, însă, e vorba (și) despre muzicieni talentați care renunță pentru că n-au cu ce ori cu cine, despre oameni dedicați care pierd tot pentru muzică, sau – cel mai adesea – despre tineri care îmbătrânesc înainte de vreme ducând un fel de viață dublă: ziua angajați, noaptea la repetiții sau concerte, în cluburi ale căror patroni nu-s în stare, de multe ori, să le dea nici măcar o pernă să-și pună capul. E, în toate privințele, un Carousel. În el, tinerii muzicieni ajung să se simtă ca niște Toy Machines, prinși într-un mecanism vicios. Atunci când cânți despre acest mecanism, faci așa un zgomot, de parcă the Sky Swallows
Challenger…

Probabil că înțelegeți. Posibil să nu. Dar dacă ceva din voi rezonează cu această stare complexă de lucruri, dacă vreți să dați afară din voi furia pe ritmuri punk-rock și alternative metal, dacă aveți o melancolie de ucis pe acorduri indie pop, dacă sunteți eclectici, complecși dar direcți în atitudine – nu ratați acest show! Trupele astea nu-s nici noi, nici vechi. Ele sunt. Biografiile lor sunt pe scenă, în corzi, bețe, pene și – mai ales – versuri. Nu vă ajută cu nimic să știți când au început; important e că au reușit să ajungă până la voi. Ar fi fain să răspundeți prezent…

Undergroundul muzical ar trebui sa fie doar despre melanjul de stiluri, despre muzică altfel, despre nișe și cotloane de subgenuri și despre mesaje sociale și foarte personale. Din păcate, însă, e vorba (și) despre muzicieni talentați care renunță pentru că n-au cu ce ori cu cine, despre oameni dedicați care pierd tot pentru muzică, sau – cel mai adesea – despre tineri care îmbătrânesc înainte de vreme ducând un fel de viață dublă: ziua angajați, noaptea la repetiții sau concerte, în cluburi ale căror patroni nu-s în stare, de multe ori, să le dea nici măcar o pernă să-și pună capul. E, în toate privințele, un Carousel. În el, tinerii muzicieni ajung să se simtă ca niște Toy Machines, prinși într-un mecanism vicios. Atunci când cânți despre acest mecanism, faci așa un zgomot, de parcă the Sky Swallows
Challenger…

Probabil că înțelegeți. Posibil să nu. Dar dacă ceva din voi rezonează cu această stare complexă de lucruri, dacă vreți să dați afară din voi furia pe ritmuri punk-rock și alternative metal, dacă aveți o melancolie de ucis pe acorduri indie pop, dacă sunteți eclectici, complecși dar direcți în atitudine – nu ratați acest show! Trupele astea nu-s nici noi, nici vechi. Ele sunt. Biografiile lor sunt pe scenă, în corzi, bețe, pene și – mai ales – versuri. Nu vă ajută cu nimic să știți când au început; important e că au reușit să ajungă până la voi. Ar fi fain să răspundeți prezent…