Interviu realizat de Andy Ionescu – UndergroundMusic (Taine) – Partea a II a

AI: Am spus la începtulul interviului că pentru mine sunteți o trupă underground și asta este în sensul cel mai bun posibil – nu ați fost niciodată comerciali. Am mai multe motive să spun asta, unul dintre ele este legat de frumusețea lirică și pe alocuri și epică a versurilor scrise de voi toți, nemaiîntâlnite la restul trupelor românești. Aș putea spune că sunt unele piese scrise cu un însemnat caracter filozofic și nu exagerez cu nimic când spun asta! Când toate celelalte trupe încearcă din răsputeri să facă un refren de “doi bani” cu versuri de-adreptul puerile ca să se vândă repede, voi ați rămas, de la începutul vostru și până în prezent foarte profunzi în exprimare.

CP: E o poveste aici. La prima jumătate de disc “Formații Rock 8” din cele patru piese prezente pe jumătatea de vinil la două erau textele mele, la una erau versurile lui Barbu Paris Mumuleanu și la ultima era textier Marcel Breazu, basistul nostru. La primul album integral “pătrățele”, din 7 piese una era pe versuri de George Topârceanu, la altă piesă Florian Moțu Pittiș în calitate de recitator invitat venise cu versuri de Elena Farago, la două piese aveam eu textul meu, la trei Marcel. Ulterior, textele au fost astfel la unele piese ale lui, la alte piese ale mele, sau de poeți (de ex Otilia Cazimir, Alexandru Philippide, Mihai Beniuc).
Observând la colegul basist o bună deprindere poetică am luat o carte care îmi placea mie “Comoara regelui Dromichet” a lui Cezar Petrescu și având o piesă gata construită dar fără versuri i-am dat cartea să o citească îndemnîndu-l să facă versuri pe ea (e vorba de piesa “Comoara” de pe “Celelalte Cuvinte II). Am rămas plăcut impresionat de rezultat și astfel, am hotărât prin ’90- ’92 ca să se ocupe el de texte. Piesele se făceau cu linie vocală goală ulterior, în funcție de ce îmi sugera partea muzicală îi spuneam cam ce mesaj să aibe, cam la ce anume să se refere versurile iar el venea cu mai multe variante, până eram cu toții mulțumiți. După aceea au apărut materiale cu tematici unde era mai clar mesajul, dar realizarea textului nu era ușoară oricum.
De durat durează realizarea unui text, a unor versuri dar asta nu ține cont de timp ci de factorul de mulțumire și de considerare a procesului de creație încheiat. Ca un relativ reper temporal un text a durat la un moment dat și câteva luni.

UM: Am observat în ultimii ani că ești din ce în ce mai prezent în online. Se scrie și se aude mai mult despre Celelalte Cuvinte și mai ales despre proiectele tale, albumele tale solo și proiectul cu Marius, fiul tau. Nu ai avut încredere până acum în puterea internetului sau chiar este pentru tine o perioadă în care ești foarte activ și productiv? Povestește puțin despre ce faci în momentul ăsta din punct de vedere artistic.

CP: Celelalte Cuvinte reprezintă un vis împlinit cel pe care mi-l prevestea Tinu (tobarul nostru Leontin Iovan) de pe băncile liceului Emanuil Gojdu din Oradea de unde am inceput împreună în 1976 – acela de a avea un viitor cu discuri scoase, succes, fani, notorietate. Trupa este ceva care reprezintă felul de a trăi, de a exprima, de a simți și de a transmite stările interioare fără opreliști dincolo de orice fel de limite fără de care e greu de trăit. Despre Celelalte Cuvinte se aude și se scrie relativ mai des în ultimul timp deoarece din ultimii 15 ani există (mai bine-zis exista) o activitate concertistică mai prezentă, presărată cu tematici, aniversări și lansări de albume.
De-a lungul timpului s-au adunat și idei personale suplimentare de piese dar atât de multe încât nu mai ajungeau toate la noi, la trupă așa că le-am pus (pe cele care le-am considerat bune) de-o parte, le-am inregistrat. Colegii se mai ocupă și cu mici afaceri pentru întreținerea financiară personală iar eu am avut și am în acest fel mai mult timp liber, ne-prea simțind să fac altceva în afară de cântat, compus etc.
Astfel au apărut proiectele și materialele personale care au pentru mine un rol spiritual tămăduitor și energetic-generator. Două proiecte au fost și cu Marius Pop, unul din 2002 și unul în 2017. Dar vor mai fi sper și altele cu dânsul nu neapărat pentru că este fiul meu, ci pentru că e un chitarist magnific. Acum desfășor în colaborare cu alți artiști (Toni Dijmărescu – Germania și Flavius Suciu – DadiuStudio – Spania deocamdată) un proiect numit “Cutia cu secrete” care va dezvălui pe rând câte “unul” dintre ele, respectiv voi da drumul la câte o piesă nouă la intervale de timp de 1-3 luni, audio (poate și unul-două video-uri). Asta pe platformele streaming și download sub egida Universal Music, ceea ce dovedește faptul că am înțeles puterea internetului, e drept, nu chiar din prima dar m-am adaptat, înțelegând clar care este viitorul. Perioada de față nu e deloc grozavă, duc mult lipsa concertelor, dar lasă loc și timp creațiilor, înregistrărilor, materialelor noi de studio care sunt singurele care, indiferent de starea în care suntem, de urgență, de alertă etc rămân și se vor păstra integre, nealterate.

Albumul “Ispita” a apărut în anul 1997 sub egida “Zone Records” care l-a scos pe “piață” în format casete audio urmând să fie editat conform înțelegerii și pe CD, fapt care nu s-a mai întâmplat. Aceasta a dus la rezilierea contractului dintre părți. Ulterior, după niște ani, Zone Records s-a dizolvat văzându-și titlurile (inclusiv “Ispita”) la Roton Music.
Neșansa pe care a avut-o acest album de a fi prezent decât doar pe casete audio (care nu aveau o calitate tocmai strălucită) ne-a împins să tratăm cu actualii proprietari Roton Music reeditarea albumului (remasterizat de data aceasta) în format digital așa cum se face acum, cum se cuvine, pe platformele streaming și download, pentru ca să poată fi audiat la o calitate corespunzătoare. Nu este o premieră decât pentru acest album de a fi prezent pe platformele digitale, avand prezente acolo de dinainte materialele noastre mai vechi . Privitor la sume, nu ne amăgim. Evident că drepturile se respectă în ziua de azi dar și tu și cei care cântă știți și știm că doar un număr uriaș de accesări ar duce la simțirea cât de cât a unor sume, ceea ce nu e valabil în cazul nostru și în multe alte cazuri care nu fac parte din mainstream. Ne rămâne bucuria de a împărtăși fanilor și publicului un material apreciat care în acest mod rămâne și nu s-a pierdut în timp pe niște prăfuite casete audio.

Contractele făcute au ramas confidențiale dar în linii mari am să răspund. Înainte de ’90 sumele primite de la Electrecord pentru inregistrarea albumelor erau neinsemnate, modice. Noi eram bucuroși că scoatem disc. Trebuie să știi și tu și toți cei care mai cântați că in acele vremuri nu orice ageamiu putea să scoată un disc- sau erai cu niște pile enorme de la partid (erau și cazuri care proslăveau comunismul prin penibile versuri tematice) sau erai bun și recomandat de cineva cu blazon în ale cărui vorbe și cunoștințe muzicale Electrecordul avea incredere (cum în cazul nostru a fost Florian Moțu Pittiș). Sistemul de atunci avea pe lângă cenzura lui clasică penibilă și o cenzură nescrisă care nu prea lăsa loc nonvalorilor.
Sumele primite la un disc erau fixe și nu aveau legătură cu tirajul și discurile vândute.
Singurele sume cât de cât mai însemnate erau cele de la UCMR, în urma difuzărilor de la radio.

Nu este o intrebare incomodă ci doar pare (de aceea te enervează și pe tine) o intrebare prea standard și lipsită de imaginație de genul “Ce planuri de viitor aveți ? ” hahahaha!
Da, avem. Avem piese noi. O perioadă le-am cântat pe cateva iar după ceva timp am hotărât să nu mai facem asta și să așteptăm până e gata materialul, că doar, la câte și ce am scos noi, nu e vreo grabă. Nu e o infatuare, e o realitate.
O fi “pătrățelele” primul album cel mai cel mai – cum zici și zic poate și eu, poate și alții dar nu e deloc singurul și nu ”trăim” doar de pe urma lui, din amintiri deci. Pe lângă “Pătrățele” am scos albume care au marcat generații, știi bine și știți cu toții asta.
Totdeauna ne-am îndreptat atenția spre piese noi, în măsura timpului pe care-l avem la dispoziție și asta doar împreună. Anul viitor, 2021 este cel cu numărul 40 în existența trupei sub această titulatură și vrem să îl marcăm cu un nou album de studio. Asta dacă nu moare lumea, ceea ce sper și nu cred că se va întâmpla. Dar, deocamdată, în conjunctura incertă a acestei pandemii, pare incertă ideea unui tour aniversar 2021 ,”Cuvinte ’40 ” prin orașele principale – Timișoara, orașul devenirii, București, capitala cu “ora exactă” (încă…) Cluj etc. Dar există și, dacă va fi posibil, negreșit se va întâmpla. Până atunci, capul sus și înainte după cum și cât se poate!

Interviu realizat de Andy Ionescu – UndergroundMusic (Taine) – Partea a II a

AI: Am spus la începtulul interviului că pentru mine sunteți o trupă underground și asta este în sensul cel mai bun posibil – nu ați fost niciodată comerciali. Am mai multe motive să spun asta, unul dintre ele este legat de frumusețea lirică și pe alocuri și epică a versurilor scrise de voi toți, nemaiîntâlnite la restul trupelor românești. Aș putea spune că sunt unele piese scrise cu un însemnat caracter filozofic și nu exagerez cu nimic când spun asta! Când toate celelalte trupe încearcă din răsputeri să facă un refren de “doi bani” cu versuri de-adreptul puerile ca să se vândă repede, voi ați rămas, de la începutul vostru și până în prezent foarte profunzi în exprimare.

CP: E o poveste aici. La prima jumătate de disc “Formații Rock 8” din cele patru piese prezente pe jumătatea de vinil la două erau textele mele, la una erau versurile lui Barbu Paris Mumuleanu și la ultima era textier Marcel Breazu, basistul nostru. La primul album integral “pătrățele”, din 7 piese una era pe versuri de George Topârceanu, la altă piesă Florian Moțu Pittiș în calitate de recitator invitat venise cu versuri de Elena Farago, la două piese aveam eu textul meu, la trei Marcel. Ulterior, textele au fost astfel la unele piese ale lui, la alte piese ale mele, sau de poeți (de ex Otilia Cazimir, Alexandru Philippide, Mihai Beniuc).
Observând la colegul basist o bună deprindere poetică am luat o carte care îmi placea mie “Comoara regelui Dromichet” a lui Cezar Petrescu și având o piesă gata construită dar fără versuri i-am dat cartea să o citească îndemnîndu-l să facă versuri pe ea (e vorba de piesa “Comoara” de pe “Celelalte Cuvinte II). Am rămas plăcut impresionat de rezultat și astfel, am hotărât prin ’90- ’92 ca să se ocupe el de texte. Piesele se făceau cu linie vocală goală ulterior, în funcție de ce îmi sugera partea muzicală îi spuneam cam ce mesaj să aibe, cam la ce anume să se refere versurile iar el venea cu mai multe variante, până eram cu toții mulțumiți. După aceea au apărut materiale cu tematici unde era mai clar mesajul, dar realizarea textului nu era ușoară oricum.
De durat durează realizarea unui text, a unor versuri dar asta nu ține cont de timp ci de factorul de mulțumire și de considerare a procesului de creație încheiat. Ca un relativ reper temporal un text a durat la un moment dat și câteva luni.

UM: Am observat în ultimii ani că ești din ce în ce mai prezent în online. Se scrie și se aude mai mult despre Celelalte Cuvinte și mai ales despre proiectele tale, albumele tale solo și proiectul cu Marius, fiul tau. Nu ai avut încredere până acum în puterea internetului sau chiar este pentru tine o perioadă în care ești foarte activ și productiv? Povestește puțin despre ce faci în momentul ăsta din punct de vedere artistic.

CP: Celelalte Cuvinte reprezintă un vis împlinit cel pe care mi-l prevestea Tinu (tobarul nostru Leontin Iovan) de pe băncile liceului Emanuil Gojdu din Oradea de unde am inceput împreună în 1976 – acela de a avea un viitor cu discuri scoase, succes, fani, notorietate. Trupa este ceva care reprezintă felul de a trăi, de a exprima, de a simți și de a transmite stările interioare fără opreliști dincolo de orice fel de limite fără de care e greu de trăit. Despre Celelalte Cuvinte se aude și se scrie relativ mai des în ultimul timp deoarece din ultimii 15 ani există (mai bine-zis exista) o activitate concertistică mai prezentă, presărată cu tematici, aniversări și lansări de albume.
De-a lungul timpului s-au adunat și idei personale suplimentare de piese dar atât de multe încât nu mai ajungeau toate la noi, la trupă așa că le-am pus (pe cele care le-am considerat bune) de-o parte, le-am inregistrat. Colegii se mai ocupă și cu mici afaceri pentru întreținerea financiară personală iar eu am avut și am în acest fel mai mult timp liber, ne-prea simțind să fac altceva în afară de cântat, compus etc.
Astfel au apărut proiectele și materialele personale care au pentru mine un rol spiritual tămăduitor și energetic-generator. Două proiecte au fost și cu Marius Pop, unul din 2002 și unul în 2017. Dar vor mai fi sper și altele cu dânsul nu neapărat pentru că este fiul meu, ci pentru că e un chitarist magnific. Acum desfășor în colaborare cu alți artiști (Toni Dijmărescu – Germania și Flavius Suciu – DadiuStudio – Spania deocamdată) un proiect numit “Cutia cu secrete” care va dezvălui pe rând câte “unul” dintre ele, respectiv voi da drumul la câte o piesă nouă la intervale de timp de 1-3 luni, audio (poate și unul-două video-uri). Asta pe platformele streaming și download sub egida Universal Music, ceea ce dovedește faptul că am înțeles puterea internetului, e drept, nu chiar din prima dar m-am adaptat, înțelegând clar care este viitorul. Perioada de față nu e deloc grozavă, duc mult lipsa concertelor, dar lasă loc și timp creațiilor, înregistrărilor, materialelor noi de studio care sunt singurele care, indiferent de starea în care suntem, de urgență, de alertă etc rămân și se vor păstra integre, nealterate.

Albumul “Ispita” a apărut în anul 1997 sub egida “Zone Records” care l-a scos pe “piață” în format casete audio urmând să fie editat conform înțelegerii și pe CD, fapt care nu s-a mai întâmplat. Aceasta a dus la rezilierea contractului dintre părți. Ulterior, după niște ani, Zone Records s-a dizolvat văzându-și titlurile (inclusiv “Ispita”) la Roton Music.
Neșansa pe care a avut-o acest album de a fi prezent decât doar pe casete audio (care nu aveau o calitate tocmai strălucită) ne-a împins să tratăm cu actualii proprietari Roton Music reeditarea albumului (remasterizat de data aceasta) în format digital așa cum se face acum, cum se cuvine, pe platformele streaming și download, pentru ca să poată fi audiat la o calitate corespunzătoare. Nu este o premieră decât pentru acest album de a fi prezent pe platformele digitale, avand prezente acolo de dinainte materialele noastre mai vechi . Privitor la sume, nu ne amăgim. Evident că drepturile se respectă în ziua de azi dar și tu și cei care cântă știți și știm că doar un număr uriaș de accesări ar duce la simțirea cât de cât a unor sume, ceea ce nu e valabil în cazul nostru și în multe alte cazuri care nu fac parte din mainstream. Ne rămâne bucuria de a împărtăși fanilor și publicului un material apreciat care în acest mod rămâne și nu s-a pierdut în timp pe niște prăfuite casete audio.

Contractele făcute au ramas confidențiale dar în linii mari am să răspund. Înainte de ’90 sumele primite de la Electrecord pentru inregistrarea albumelor erau neinsemnate, modice. Noi eram bucuroși că scoatem disc. Trebuie să știi și tu și toți cei care mai cântați că in acele vremuri nu orice ageamiu putea să scoată un disc- sau erai cu niște pile enorme de la partid (erau și cazuri care proslăveau comunismul prin penibile versuri tematice) sau erai bun și recomandat de cineva cu blazon în ale cărui vorbe și cunoștințe muzicale Electrecordul avea incredere (cum în cazul nostru a fost Florian Moțu Pittiș). Sistemul de atunci avea pe lângă cenzura lui clasică penibilă și o cenzură nescrisă care nu prea lăsa loc nonvalorilor.
Sumele primite la un disc erau fixe și nu aveau legătură cu tirajul și discurile vândute.
Singurele sume cât de cât mai însemnate erau cele de la UCMR, în urma difuzărilor de la radio.

Nu este o intrebare incomodă ci doar pare (de aceea te enervează și pe tine) o intrebare prea standard și lipsită de imaginație de genul “Ce planuri de viitor aveți ? ” hahahaha!
Da, avem. Avem piese noi. O perioadă le-am cântat pe cateva iar după ceva timp am hotărât să nu mai facem asta și să așteptăm până e gata materialul, că doar, la câte și ce am scos noi, nu e vreo grabă. Nu e o infatuare, e o realitate.
O fi “pătrățelele” primul album cel mai cel mai – cum zici și zic poate și eu, poate și alții dar nu e deloc singurul și nu ”trăim” doar de pe urma lui, din amintiri deci. Pe lângă “Pătrățele” am scos albume care au marcat generații, știi bine și știți cu toții asta.
Totdeauna ne-am îndreptat atenția spre piese noi, în măsura timpului pe care-l avem la dispoziție și asta doar împreună. Anul viitor, 2021 este cel cu numărul 40 în existența trupei sub această titulatură și vrem să îl marcăm cu un nou album de studio. Asta dacă nu moare lumea, ceea ce sper și nu cred că se va întâmpla. Dar, deocamdată, în conjunctura incertă a acestei pandemii, pare incertă ideea unui tour aniversar 2021 ,”Cuvinte ’40 ” prin orașele principale – Timișoara, orașul devenirii, București, capitala cu “ora exactă” (încă…) Cluj etc. Dar există și, dacă va fi posibil, negreșit se va întâmpla. Până atunci, capul sus și înainte după cum și cât se poate!