3 Spune ceva despre chitara la care cânți.
Oho, și ce-o să mai spun! Am două chitări principale pe care le folosesc cel mai des, însă chitara mea de suflet este la bază un Epiphone Les Paul Ultra II, primit cadou de la mama când am terminat facultatea, chitară pe care am modificat-o destul de mult. Are un humbucker Tony Iommi (Black Sabbath) signature la neck, un Seymour Duncan la bridge și o țin acordată în drop Do. Mi se pare cel mai natural acordaj. Ah, și are și o a treia doză ascunsă în ultima tastă, chestie care îmi permite să obțin tonuri de chitară acustică. Chitara asta a suferit și niște transformări estetice drastice. Practic, i-am făcut refinish, am dat jos vopseaua neagră din fabrică și am pictat-o eu așa cum am vrut. Are chiar inserții de foiță de aur în jurul binding-ului. Am încercat să îi dau aspectul unei icoane ortodoxe vechi, asta pentru că, deși sunt catolic, sunt destul de pasionat de arta bizantină. Și fără nici un fel de legătură cu arta bizantină, are și un nume chitara asta. Am botezat-o Clarice, după personajul din Silence Of The Lambs. Mi se pare un nume bun pentru o chitară. Les Paul Clarice.
A doua chitară pe care o folosesc mai des e tot un Les Paul, dar este un Gibson Tribute 60’s. Și ea a suferit transformări estetice și funcționale. I-am făcut și ei refinish, dintr-un galben lucios ajungând neagră și mată. Și finisată elitist cu ulei de tung. Butoanele i le-am fabricat eu manual din lemn de stejar vechi de 120 de ani. Dar cea mai consistentă transformare este acordajul. O țin acordată în drop La și are pe ea corzi de 14-74, adică extrem de groase. E un fel de buldozer cu corzi pe care îl veți auzi destul de des pe următorul album Aeon Blank. Cred!

4 Dacă nu ai cânta în Aeon Blank în ce altă trupă românească crezi că te-ai integra cu ușurință?
Dacă nu aș cânta în Aeon Blank probabil nu aș cânta deloc. E proiectul meu de suflet, pe care l-am inventat prin 2009, chiar dacă a văzut lumina zilei abia prin 2011. Și e singura trupă în care am cântat de atunci. În Aeon Blank mă exprim cel mai bine și în care fac ce îmi place cu adevărat. Dar recunosc că, de ceva timp, mă bate gândul să îmi fac și un proiect secundar. Ceva cu totul diferit de Aeon Blank, ceva care nu ar fi nici măcar rock. Nu știu dacă ar trebui să îți zic asta, dar uite că îți zic. Mă gândesc să încep un proiect care s-ar chema “Ace, Brice și Carice” și cu care mi-aș exersa eventualele talente (dacă ele există) de producător. Aș reinterpreta cântece românești de inimă albastră, în stil low-fi. Am și prima piesă aproape gata, este o varianta psihedelică la “Du-mă acasă, măi tramvai”, a lui Gică Petrescu. Dar rămâne de văzut dacă voi duce povestea asta la bun sfărșit.
Și încă o chestiune, urmează să termin zilele astea un cover metal după Johnny Cash, Folsom Prison Blues, una dintre chestiile la care am lucrat în timpul pandemiei. Cu Angus Mihai la chitară solo și Tudor Olaru la bas. Dar ăsta nu e proiect, e doar o joacă, o ambiție născută din plictiseală și izolare. Plus că e o piesă despre pușcărie, în condițiile în care eram toți închiși în case. Get it?

5 Unde vezi trupa peste 5 ani?
În aceeași formulă și cu cel puțin încă un album scos. Îmi doresc mult să facem o continuare la Dystopia (lansat anul trecut în toamnă). Sau poate chiar două continuări, rămâne de văzut. Momentan planul ar fi sa ducem povestea mai departe cu Utopia, un album mai heavy și cu influențe ciudate chiar și pentru noi, iar apoi cu un ultim episod numit Siberia, care ar trebui să fie mai calm și mai low tempo, cu eventuale inspirații post-rock. Însă, de cele mai multe ori, planurile se schimbă pe parcurs, apar idei noi și sper că și mai bune. Dar, așa cum spuneam, important este să rămânem în aceeași formulă, căci tare îmi plac oștenii mei de acum. Legat de felul în care va evolua notorietatea noastră nu aș vrea să speculez. Vreau doar să facem ceea ce ne place în continuare, cu cât mai multă sinceritate și pasiune. Ce-o fi o fi. Oricum, va mai dura ceva până să ne apucăm efectiv de lucru la un nou material. Avem de promovat piesele de pe Dystopia momentan și chiar avem un nou videoclip în lucru. Frumos ar fi chiar să reușim să scoate două clipuri anul ăsta, dacă totul merge bine. Că anul ăsta a început oricum, numai bine nu.

3 Spune ceva despre chitara la care cânți.
Oho, și ce-o să mai spun! Am două chitări principale pe care le folosesc cel mai des, însă chitara mea de suflet este la bază un Epiphone Les Paul Ultra II, primit cadou de la mama când am terminat facultatea, chitară pe care am modificat-o destul de mult. Are un humbucker Tony Iommi (Black Sabbath) signature la neck, un Seymour Duncan la bridge și o țin acordată în drop Do. Mi se pare cel mai natural acordaj. Ah, și are și o a treia doză ascunsă în ultima tastă, chestie care îmi permite să obțin tonuri de chitară acustică. Chitara asta a suferit și niște transformări estetice drastice. Practic, i-am făcut refinish, am dat jos vopseaua neagră din fabrică și am pictat-o eu așa cum am vrut. Are chiar inserții de foiță de aur în jurul binding-ului. Am încercat să îi dau aspectul unei icoane ortodoxe vechi, asta pentru că, deși sunt catolic, sunt destul de pasionat de arta bizantină. Și fără nici un fel de legătură cu arta bizantină, are și un nume chitara asta. Am botezat-o Clarice, după personajul din Silence Of The Lambs. Mi se pare un nume bun pentru o chitară. Les Paul Clarice.
A doua chitară pe care o folosesc mai des e tot un Les Paul, dar este un Gibson Tribute 60’s. Și ea a suferit transformări estetice și funcționale. I-am făcut și ei refinish, dintr-un galben lucios ajungând neagră și mată. Și finisată elitist cu ulei de tung. Butoanele i le-am fabricat eu manual din lemn de stejar vechi de 120 de ani. Dar cea mai consistentă transformare este acordajul. O țin acordată în drop La și are pe ea corzi de 14-74, adică extrem de groase. E un fel de buldozer cu corzi pe care îl veți auzi destul de des pe următorul album Aeon Blank. Cred!

4 Dacă nu ai cânta în Aeon Blank în ce altă trupă românească crezi că te-ai integra cu ușurință?
Dacă nu aș cânta în Aeon Blank probabil nu aș cânta deloc. E proiectul meu de suflet, pe care l-am inventat prin 2009, chiar dacă a văzut lumina zilei abia prin 2011. Și e singura trupă în care am cântat de atunci. În Aeon Blank mă exprim cel mai bine și în care fac ce îmi place cu adevărat. Dar recunosc că, de ceva timp, mă bate gândul să îmi fac și un proiect secundar. Ceva cu totul diferit de Aeon Blank, ceva care nu ar fi nici măcar rock. Nu știu dacă ar trebui să îți zic asta, dar uite că îți zic. Mă gândesc să încep un proiect care s-ar chema “Ace, Brice și Carice” și cu care mi-aș exersa eventualele talente (dacă ele există) de producător. Aș reinterpreta cântece românești de inimă albastră, în stil low-fi. Am și prima piesă aproape gata, este o varianta psihedelică la “Du-mă acasă, măi tramvai”, a lui Gică Petrescu. Dar rămâne de văzut dacă voi duce povestea asta la bun sfărșit.
Și încă o chestiune, urmează să termin zilele astea un cover metal după Johnny Cash, Folsom Prison Blues, una dintre chestiile la care am lucrat în timpul pandemiei. Cu Angus Mihai la chitară solo și Tudor Olaru la bas. Dar ăsta nu e proiect, e doar o joacă, o ambiție născută din plictiseală și izolare. Plus că e o piesă despre pușcărie, în condițiile în care eram toți închiși în case. Get it?

5 Unde vezi trupa peste 5 ani?
În aceeași formulă și cu cel puțin încă un album scos. Îmi doresc mult să facem o continuare la Dystopia (lansat anul trecut în toamnă). Sau poate chiar două continuări, rămâne de văzut. Momentan planul ar fi sa ducem povestea mai departe cu Utopia, un album mai heavy și cu influențe ciudate chiar și pentru noi, iar apoi cu un ultim episod numit Siberia, care ar trebui să fie mai calm și mai low tempo, cu eventuale inspirații post-rock. Însă, de cele mai multe ori, planurile se schimbă pe parcurs, apar idei noi și sper că și mai bune. Dar, așa cum spuneam, important este să rămânem în aceeași formulă, căci tare îmi plac oștenii mei de acum. Legat de felul în care va evolua notorietatea noastră nu aș vrea să speculez. Vreau doar să facem ceea ce ne place în continuare, cu cât mai multă sinceritate și pasiune. Ce-o fi o fi. Oricum, va mai dura ceva până să ne apucăm efectiv de lucru la un nou material. Avem de promovat piesele de pe Dystopia momentan și chiar avem un nou videoclip în lucru. Frumos ar fi chiar să reușim să scoate două clipuri anul ăsta, dacă totul merge bine. Că anul ăsta a început oricum, numai bine nu.