Prin mintea celor de la Negative CORE Project

Proiectul bucureștean de gangsta rock, Negative CORE Project, a revenit de curând cu un nou videoclip pentru single-ul Mare Acidalium. Un nume sonor în underground-ul nostru, NCP ia scena virtuală cu asalt după un hiatus, despre care aflăm mai multe în interviul următor.

Ce v-a îndemnat să puneți bazele acestui proiect muzical în primă fază? Care ar fi ținta voastră finală, dacă ar fi să numiți una acum?

Flip: Bazele proiectului au fost pură ambiție și pasiune. Personal, tot ce-mi doream era să cânt și să scriu cât mai mult. Ținta finală pentru mine e “terminarea tratamentului – cu sau fără succes de vindecare”!

MAD: N-am fost de la început la bordul acestui tren deraiat, și nici n-am vorbit prea mult între noi de-a lungul timpului despre asta. Cât despre ținta noastră, am simțit corect, și eu și Flip, că e să facem o muzică mai incomodă, așa, mai grea și mai aiurea la cap decât ce ne-ar fi neapărat la îndemână nouă să cântăm sau vouă să ascultați.

Ce v-a determinat să lansați un nou single acum și încotro ați vrea să vă îndreptați cu proiectul?
Flip: Noul single nu e chiar așa nou, l-am tot cântat la ultimele concerte. În schimb a stagnat o perioadă, în ceea ce privește apariția online, pentru că trebuia să facă parte dintr-un material discografic abandonat, care ar fi trebuit să apară anul trecut. Între timp s-au întâmplat multe și am hotărât să terminăm acest clip bazat mai mult pe vizual și să îi dăm drumu’ spre neant.

Viitorul sound și direcția lirică sunt în mare măsură legate de Mare Acidalium, cel puțin din ceea ce există compus la ora actuală. Proiectul în sine nu suntem foarte siguri către ce se îndreaptă, nu suntem încă deciși nici măcar dacă vom încerca și o revenire pe scenă într-o formulă funcțională. E foarte greu să găsești membri cu suficient skill si fără probleme severe la mansarda, care pe deasupra sa mai aibă și timp.
MAD: Eram datori cu piesa asta și cu videoclipul, atât față de public cât și față de noi. Am cântat de multe ori Mare Acidalium live, prima oară cred că la un Rockstadt back in the day, decalați, la cort, în creierii nopții carpatice. Mai departe, eu cred că ne îndreptăm spre o zonă muzicală diferită, dar vecină cu ce am făcut până acum, cu toate că mai rece și mai aspră.

Cum decurge pentru voi procesul de creație?

Flip: Pe bucata mea e poate ceva mai simplu. În mare parte pic de acord cu Mihai asupra unei structuri muzicale și a unei metrici, și de acolo nu fac decât să stabilesc partea lirică. În ultimii ani am încercat sa filtrez versurile prin documentarea subiectelor pe care le abordez, ca să ofer un plus de veridicitate. Nu am o formulă și încerc pe cât posibil să scriu doar atunci când “mă lovește grav”, dar până vine momentul magic strâng informații și caut imaginea de ansamblu.

MAD: De când suntem cuplu, eu fac instrumentalele, Flip îmi dă sugestii la împărțire, unde ar mai intra ceva sau unde ar fi de scos etc, iar în oglindă el face versurile și eu îi dau lui sugestii la metrică/împărțire, unde să lase orchestrația să cânte etc. E un fel de ping-pong până când ne pierdem mingiuța amândoi.

Care este cea mai mare problemă pe care ați întâmpinat-o până acum în underground-ul nostru? Ce credeți că lipsește unui artist din underground pentru a-și exprima muzica așa cum dorește?

Flip: E foarte complexă discuția despre problemele din underground-ul românesc și nu știu în ce măsură ar trebui sa îmi dau eu cu părerea, chiar dacă fac parte din mișcare de ceva ani. Pot spune pe scurt lucruri cu care m-am confruntat până acum, mai ales că #seștie, trupa noastră, indiferent de formulă, a avut parte de multe întâmplări plăcute și mai puțin plăcute; fie că e vorba de organizatori, de locații, de publicații etc. Pe mine cel mai mult m-a frapat delăsarea și ridicarea unor obstacole inutile, și asta la modul general, atât de la oameni cunoscuți si apropiați cât și la nivel de trupe sau evenimente. Nu prea mai văd oameni îndrăzneți pe scenă, nu prea mai simt aer proaspăt în general, nici creația aia crudă, plină de vână. Sper că trecem doar printr-o perioadă nasoală. mai ales că tot mai multă lume părăsește țara; văd tot mai mulți oameni sătui să se zbată ca să-și poată exprima muzica. Și e normal, și eu/noi am trecut prin faza asta și cred ca ține și de climatul socio-politic, și de faptul că e tot mai greu să scoți din buzunar banii pentru cele necesare bunei funcționări a unei trupe. Artiștilor nu le lipsesc lucruri importante ca să se poate exprima, suntem în 2019 #bladerunner, tehnologic vorbind avem absolut totul la îndemână pentru a crea mai ușor și mai calitativ ca acum 15-20 de ani, mai puțin modelul nexus6. Cred că de multe ori lipsesc vizite la psiholog și/sau reorganizarea propriei vieți. Cunosc mulți oameni extenuați fizic și emoțional.

MAD: Eu unul n-am întâmpinat nicio problemă majoră până acum, deși mi-am adaptat gradual așteptările pe măsură ce am cunoscut mai adânc această lume, posibilitățile și limitările ei. Sincer, nu cred că le lipsește nimic artiștilor din subteran ca să se exprime așa cum vor. În afară de bani și încăpățânarea de a puse osul la rabotă.

Dacă ați putea pleca în turneu cu oricine de la noi din țară, cine ar fi și în ce orașe v-ați dori să cântați?

MAD: The Dignity Complex, Coins as Portraits, Asemic sau Abnormyndeffect (MD), Deadeye Dick. Sau, de ce nu, toate. Brașov, Iași, Cluj, Ploiești, București, Constanța, Vama Veche.

Flip: Pe lângă trupele enumerate de Mihai, aș mai adăuga un Cap de Craniu.

MAD: Word. Miss the guys.

Care considerați că este punctul forte al trupei și care ar fi cel la care ați vrea să mai lucrați în viitor?

Flip: Habar nu am care e punctul nostru forte, tot ce știu e că și eu și Mihai împărțim într-o oarecare măsură aceleași nebunii și ne place să facem lucrurile cât mai organizat.

MAD: Punctul forte al trupei suntem noi, că n-am lăsat mașinăria-monstru să moară când ar fi putut. Cât despre îmbunătățiri, pe viitor (și în prezent), trebuie să ducem producția la un nivel mai înalt.

Ce planuri aveți pentru viitor?

NCP: Muzică, pe măsură ce vine. Au mai rămas niște interviuri despre SiB care vor fi făcute publice relativ curând. În rest… surprize.

Mulțumim!

NCP: Asemenea. Și felicitări vouă pentru un rebranding de succes!

Prin mintea celor de la Negative CORE Project

Proiectul bucureștean de gangsta rock, Negative CORE Project, a revenit de curând cu un nou videoclip pentru single-ul Mare Acidalium. Un nume sonor în underground-ul nostru, NCP ia scena virtuală cu asalt după un hiatus, despre care aflăm mai multe în interviul următor.

Ce v-a îndemnat să puneți bazele acestui proiect muzical în primă fază? Care ar fi ținta voastră finală, dacă ar fi să numiți una acum?

Flip: Bazele proiectului au fost pură ambiție și pasiune. Personal, tot ce-mi doream era să cânt și să scriu cât mai mult. Ținta finală pentru mine e “terminarea tratamentului – cu sau fără succes de vindecare”!

MAD: N-am fost de la început la bordul acestui tren deraiat, și nici n-am vorbit prea mult între noi de-a lungul timpului despre asta. Cât despre ținta noastră, am simțit corect, și eu și Flip, că e să facem o muzică mai incomodă, așa, mai grea și mai aiurea la cap decât ce ne-ar fi neapărat la îndemână nouă să cântăm sau vouă să ascultați.

Ce v-a determinat să lansați un nou single acum și încotro ați vrea să vă îndreptați cu proiectul?
Flip: Noul single nu e chiar așa nou, l-am tot cântat la ultimele concerte. În schimb a stagnat o perioadă, în ceea ce privește apariția online, pentru că trebuia să facă parte dintr-un material discografic abandonat, care ar fi trebuit să apară anul trecut. Între timp s-au întâmplat multe și am hotărât să terminăm acest clip bazat mai mult pe vizual și să îi dăm drumu’ spre neant.

Viitorul sound și direcția lirică sunt în mare măsură legate de Mare Acidalium, cel puțin din ceea ce există compus la ora actuală. Proiectul în sine nu suntem foarte siguri către ce se îndreaptă, nu suntem încă deciși nici măcar dacă vom încerca și o revenire pe scenă într-o formulă funcțională. E foarte greu să găsești membri cu suficient skill si fără probleme severe la mansarda, care pe deasupra sa mai aibă și timp.
MAD: Eram datori cu piesa asta și cu videoclipul, atât față de public cât și față de noi. Am cântat de multe ori Mare Acidalium live, prima oară cred că la un Rockstadt back in the day, decalați, la cort, în creierii nopții carpatice. Mai departe, eu cred că ne îndreptăm spre o zonă muzicală diferită, dar vecină cu ce am făcut până acum, cu toate că mai rece și mai aspră.

Cum decurge pentru voi procesul de creație?

Flip: Pe bucata mea e poate ceva mai simplu. În mare parte pic de acord cu Mihai asupra unei structuri muzicale și a unei metrici, și de acolo nu fac decât să stabilesc partea lirică. În ultimii ani am încercat sa filtrez versurile prin documentarea subiectelor pe care le abordez, ca să ofer un plus de veridicitate. Nu am o formulă și încerc pe cât posibil să scriu doar atunci când “mă lovește grav”, dar până vine momentul magic strâng informații și caut imaginea de ansamblu.

MAD: De când suntem cuplu, eu fac instrumentalele, Flip îmi dă sugestii la împărțire, unde ar mai intra ceva sau unde ar fi de scos etc, iar în oglindă el face versurile și eu îi dau lui sugestii la metrică/împărțire, unde să lase orchestrația să cânte etc. E un fel de ping-pong până când ne pierdem mingiuța amândoi.

Care este cea mai mare problemă pe care ați întâmpinat-o până acum în underground-ul nostru? Ce credeți că lipsește unui artist din underground pentru a-și exprima muzica așa cum dorește?

Flip: E foarte complexă discuția despre problemele din underground-ul românesc și nu știu în ce măsură ar trebui sa îmi dau eu cu părerea, chiar dacă fac parte din mișcare de ceva ani. Pot spune pe scurt lucruri cu care m-am confruntat până acum, mai ales că #seștie, trupa noastră, indiferent de formulă, a avut parte de multe întâmplări plăcute și mai puțin plăcute; fie că e vorba de organizatori, de locații, de publicații etc. Pe mine cel mai mult m-a frapat delăsarea și ridicarea unor obstacole inutile, și asta la modul general, atât de la oameni cunoscuți si apropiați cât și la nivel de trupe sau evenimente. Nu prea mai văd oameni îndrăzneți pe scenă, nu prea mai simt aer proaspăt în general, nici creația aia crudă, plină de vână. Sper că trecem doar printr-o perioadă nasoală. mai ales că tot mai multă lume părăsește țara; văd tot mai mulți oameni sătui să se zbată ca să-și poată exprima muzica. Și e normal, și eu/noi am trecut prin faza asta și cred ca ține și de climatul socio-politic, și de faptul că e tot mai greu să scoți din buzunar banii pentru cele necesare bunei funcționări a unei trupe. Artiștilor nu le lipsesc lucruri importante ca să se poate exprima, suntem în 2019 #bladerunner, tehnologic vorbind avem absolut totul la îndemână pentru a crea mai ușor și mai calitativ ca acum 15-20 de ani, mai puțin modelul nexus6. Cred că de multe ori lipsesc vizite la psiholog și/sau reorganizarea propriei vieți. Cunosc mulți oameni extenuați fizic și emoțional.

MAD: Eu unul n-am întâmpinat nicio problemă majoră până acum, deși mi-am adaptat gradual așteptările pe măsură ce am cunoscut mai adânc această lume, posibilitățile și limitările ei. Sincer, nu cred că le lipsește nimic artiștilor din subteran ca să se exprime așa cum vor. În afară de bani și încăpățânarea de a puse osul la rabotă.

Dacă ați putea pleca în turneu cu oricine de la noi din țară, cine ar fi și în ce orașe v-ați dori să cântați?

MAD: The Dignity Complex, Coins as Portraits, Asemic sau Abnormyndeffect (MD), Deadeye Dick. Sau, de ce nu, toate. Brașov, Iași, Cluj, Ploiești, București, Constanța, Vama Veche.

Flip: Pe lângă trupele enumerate de Mihai, aș mai adăuga un Cap de Craniu.

MAD: Word. Miss the guys.

Care considerați că este punctul forte al trupei și care ar fi cel la care ați vrea să mai lucrați în viitor?

Flip: Habar nu am care e punctul nostru forte, tot ce știu e că și eu și Mihai împărțim într-o oarecare măsură aceleași nebunii și ne place să facem lucrurile cât mai organizat.

MAD: Punctul forte al trupei suntem noi, că n-am lăsat mașinăria-monstru să moară când ar fi putut. Cât despre îmbunătățiri, pe viitor (și în prezent), trebuie să ducem producția la un nivel mai înalt.

Ce planuri aveți pentru viitor?

NCP: Muzică, pe măsură ce vine. Au mai rămas niște interviuri despre SiB care vor fi făcute publice relativ curând. În rest… surprize.

Mulțumim!

NCP: Asemenea. Și felicitări vouă pentru un rebranding de succes!

Abonați-vă la Newsletter-ul nostru

Abonați-vă la newsletter-ul nostru pentru a primi cele mai recente știri și informatii de la echipa noastră.

Felicitări! V-ați abonat la Newsletter

X